Arhivă pentru oameni

Poveste de Bucuresti

Posted in Viata with tags , , , on Aprilie 29, 2008 by akitainu

Un anumit eveniment intamplat de curand si cred ca un post  despre autoaparare al lui Krossfire mi-a adus aminte de o istorioara. O poveste care poate fi a oricui in orice situatie.

A fost o data ca niciodata o tanara domnita care se intorcea de la cursuri la o ora decenta in prag de seara. Si mergand pe o strada laturalnica, caci alta nu era in capitala prea putin luminata, a dat de un capcaun amator de senzatii tari. Puternicul capcaun a incercat sa atace pe la spate, insa nu a tinut cont ca tanara domnita firava si nevinovata isi petrecea timpul liber nu crosetand mileuri si brodand goblenuri ci luptand cavalereste prin diverse dojo-uri.

Capcaunul nostru a avut o surpriza neplacuta si foarte dureroasa motiv pentru care adunand ce mai ramasese dintransul si-a luat picioarele la spinare si dus a fost. Acum tanara noastra domnita si-a ridicat frumos mapa de pe jos si a inceput sa observe cu mai multa atentie imprejurimile, caci omul din greseli invata.

Uitandu-se in jur a vazut trei vasnici cavaleri cu dimensiuni impresionante la o discutie in fata magazinului band tacticos dintr-o bere. Acum tanara domnita nu arata ca si cum ar fi im pragul unui lesin dupa aceasta nefericita experienta, insa poate bunul simt de cavaler ar fi trebuit sa intre in actiune si sa puna doar acea simpla intrebare pe care japonezii o pun extrem de des: Esti bine ai nevoie de ajutor? Acea intrebare insa a ramas istorie la fel ca si acele povesti cu cavaleri care ajutau Domnitele la nevoie.

Nu stiu daca am imbatranit eu, sau prietenii mei sunt de moda veche, dar stiu ca ei se ridicau la primul sunet straniu de pe scara blocului, sau la primul stragat de femeie. Am trait destul in Bucuresti dar inca nu am reusit sa ma adaptez la o lume care nu se mai uita in jur, nu mai reactioneaza si nu mai crede in nimic. Probabil cand o sa ma intorc o sa am probleme ceva mai mari de adaptare.

Povestea asta am scris-o amintindu-mi ca acum cateva zile mergand pe strada am vazut o femeie cu ceva probleme la bicicleta exact in dreptul sectiei de politie. Intai a iesit un politist japonez care a incercat sa o ajute, apoi s-au oprit alti doi in dreptul ei incercand toti sa repare o bicicleta care nu incurca drumul de nici un fel.

 

 

 

Anunțuri

Fumuri de informaticieni

Posted in Uncategorized with tags , , on Martie 16, 2008 by akitainu

Am stat mult si m-am gandit daca sa scriu postul asta dar in final nu m-am putut abtine. Care e ideea? Eu mai citesc ceva forumuri cu specific informatica, jocuri, calculatoara ma rog chestii in zona asta.  Ei pe acolo mai intra oameni care vin cu o probleme de care s-au lovit si cauta si ei ajutor la unii mai invatati in domeniu , se presupune. Ce primesc inapoi? Pai sfaturi si replici de sus cum ca ce Dumnezeu sunt asa nestiutori in ale calculatoarelor si de ce nu dau toate detaliile cum ar fi sistemul pe care il folosesc, raportul primit dupa ce au folosit hijackthis etc. Pai simplu oameni buni, daca Gigel stia asta nu va mai intreba. Cat de greu este sa-i spui omului pe un ton civilizat ” Gigel cred ca te pot ajuta dar trimite-mi si mie datele astea ca sa vedem cum am putea rezolva asta?” din moment ce iti bati capul sa-i raspunzi.
Computerele au aparut intradevar de mult dar nu este o regula de viata ca toti sa stie de toate si poate respectivul in viata de zi cu zi lucreaza la Pompe funebre si nu a terminat Informatica dar tocmai si-a luat un computer cu care sa-si tina gestiunea firmei.

A mea mamica a descoperit calculatorul dupa 40 de ani jucand  intai Solitaire. Intre timp a invatat sa foloseasca Word-ul, destul de usor ca in vremea studentiei a lucrat si ca dactilografa deci avea experienta masinii de scris si apoi a trecut chiar la lucruri mai serioase de genul instalat un programel, mai un download, mai un Forum etc. Ideea e ca a avut dorinta sa invete punand uneori cate o mie de intrebari care mai decare mai ciudate pentru mine.  Nu i-am spus niciodata What the fuck nu sti sa dezarhivezi in secolul XXI? Care e problema a trait foarte bine mult timp fara sa stie.

Concluzia mea a fost fie ca o mare parte dintre cei care se perinda pe astfel de forumuri sunt paraleli defapt cu majoritatea problemelor care se pun acolo si atunci adopta un aer doct ca sa ascunda asta, fie sunt pustani de 15- 16 ani care au ocazia sa se manifeste anonim si sa fie si ei un pic bagati in seama pentru ca in real life cosurile inca prezente pe fata nu le ofera mare succes la fete, fie daca au cunostinte le lispseste aia 7 ani de acasa si daca vreodata vor incerca sa aiba si ei o afacere ceva sau sa se angajeze undeva vor avea serioase probleme.